de plasament.
Dar pentru mine fusese omul care nu mă lăsase niciodată să mă simt complet singur.
Mai târziu am deschis împreună cutia.
Era aceeași prăjitură cu mere pe care mi-o făcea în fiecare an de ziua mea.
Am mâncat-o stând pe o bancă din curtea unității.
Și avea exact același gust.
Din ziua aceea n-am mai lăsat-o niciodată singură.
O sun în fiecare seară.
Iar în fiecare 3 martie, eu sunt cel care îi duce o prăjitură cu mere.
Pentru că uneori familia nu este cea în care te