Colonelul se aplecă ușor înainte.
— Ai venit aici cerând o șansă să dovedești cine ești. Ai primit-o.
Peste câteva luni, sergentul care râsese de el în prima zi îl văzu din nou.
Andrei ieșea din clădire proaspăt tuns, bărbierit și îmbrăcat curat.
Sergentul aproape că nu-l recunoscu.
— Munteanu!
Andrei se întoarse.
Sergentul se apropie și îi întinse mâna.
— Îți datorez niște scuze.
Andrei îi strânse mâna.
— Nu-mi datora nimic. Doar să nu mai faci asta următorului om.
Apoi plecă.
Bocancii legați cu bandă adezivă nu mai erau în picioarele lui.