intră, părea speriată.
— Dacă este despre serviciu…
— Este.
Am împins un plic spre ea.
Fața i se schimbă.
— Domnule George, eu nu v-am avertizat pentru bani.
— Știu.
În plic nu era o recompensă extravagantă și nici vreun gest absurd.
Era confirmarea că achitasem direct către spital costurile rămase pentru operația mamei ei.
Emily începu să plângă.
— Nu pot accepta.
— Ba da.
— De ce?
M-am uitat la ea.
— Pentru că într-o casă plină de oameni care aveau motive să-mi spună ceea ce voiam să aud, tu ai fost singura care a