cred că tu vei fi întotdeauna acolo. Că te pot suna săptămâna viitoare. Sau luna viitoare. Și n-am observat că timpul trecea.
S-a apropiat și m-a luat de mână.
— Îmi pare rău.
Nu a fost o scenă spectaculoasă.
Nu ne-am îmbrățișat plângând minute întregi.
Doar i-am strâns mâna.
— Și mie îmi pare rău că n-am spus ce simțeam.
După aceea, lucrurile nu au devenit perfecte.
Dar au devenit adevărate.
Fiica mea a început să mă invite.
Uneori mergeam.
Alteori spuneam:
— Nu pot miercuri. Am șah.
La început părea surprinsă.
Apoi