„La 62 de ani, după moartea soțului meu, mi-am luat în sfârșit permisul. Când am urcat în mașina lui și am apăsat «Acasă» pe GPS, m-a dus la o adresă pe care n-o văzusem niciodată. Când am ajuns acolo, mi-au înghețat mâinile pe volan.”

într-o singură poveste urâtă.

Îl iubisem.

Dar am încetat să mai confund iubirea cu adevărul.

Uneori omul care spune că te protejează te poate convinge, puțin câte puțin, că lumea este prea grea pentru tine.

Că nu poți conduce.

Că nu poți picta.

Că nu te poți descurca fără el.

Într-o duminică, când am ajuns la Ileana, GPS-ul m-a întrebat dacă vreau să continui spre destinația salvată.

Pe ecran scria din nou:

„Acasă”.

De data aceasta am zâmbit.

Am șters destinația.

Apoi am introdus adresa mea.

Și am salvat-o sub