mi se taie respirația. La 36 de ani, credeam că viața mea va rămâne liniștită și simplă. Dar vestea aceea mi-a umplut sufletul. Când s-a născut băiatul nostru, Mihai, am plâns ca un copil. Doi ani mai târziu a venit pe lume și Ana.
Casa noastră mică s-a umplut de râsete, jucării împrăștiate și pași grăbiți. Andreea se schimbase. În ochii ei nu mai era doar tristețe, ci o lumină caldă. Își iubea copiii cu o forță care mă lăsa fără cuvinte.
Timpul a trecut. Oamenii din sat au început