ani în urmă.
Cele trei vieți care deveniseră întreaga mea lume.
Am început să plâng.
Pentru prima dată fără să încerc să mă ascund.
— Sigur că vă vreau.
Cele trei m-au îmbrățișat în același timp.
Iar în mijlocul acelei săli pline, cu diplomele lor în mâini și viitorul înaintea lor, am înțeles ceva ce nu realizasem niciodată.
Nu renunțasem la o familie ca să le cresc pe ele.
Familia mea fusese chiar acolo tot timpul.
Și, în sfârșit, după douăzeci și doi de ani, toate patru purtam același nume.
&