La 17 ani, tata m-a dat de nevastă unui văduv de la munte, cu 2 copii mici, doar ca să scape de mine. În noaptea nunții am plâns până în zori, iar fetița lui de 8 ani mi-a spus în față: „Tu n-o să fii niciodată mama noastră”…

vreo 3 ani, casa noastră de la deal era săracă și plină de copii mai mici decât mine, iar tata se grăbea să scape de o gură de hrănit. M-a măritat cât ai clipi. O sanie, un preot bătrân, câțiva vecini strânși în frig și cu asta s-a isprăvit tot ce credeam eu despre viața mea.

Doru avea vreo 40 de ani, umeri lați și o tăcere care mă speria mai tare decât dacă ar fi răcnit. Am priceput mai târziu că nu era om rău. Dar în ziua aceea