L-au lovit pe un bătrân fără să știe cine era de fapt fiul lui

Chiar și paznicilor le-a coborât privirea.

Gabriel a pus o mână pe umărul tatălui său.

— Ai dreptate, tată. Și o să mă ocup de asta. Nu pentru că sunt colonel. Ci pentru că sunt fiul tău. Și pentru că ai dreptul la respect.

Mulțimea aplauda acum. Unii chiar se emoționaseră.

Ion a strâns mâna fiului său, iar în ochii lui se vedea mândria unui om simplu, dar puternic.

— Mă bucur că ai venit, Gabi.

— Învață-i și pe ei ce m-ai învățat pe mine toată viața, tată, a spus Gabriel.

— Că