Înainte ca fiul meu de 19 ani să se stingă, și-a donat inima unei fete de 18 ani. După transplant

fete de optsprezece ani într-o datorie.

Ultimele rânduri erau cele mai grele.

„Tu mi-ai dat nouăsprezece ani de viață în care am știut în fiecare zi că sunt iubit. Nu spune că ai rămas fără nimeni. Nu vreau ca moartea mea să transforme toată viața ta de până acum într-o cameră goală. Și, dacă Ana trăiește, să nu te gândești că eu trăiesc în locul ei. Eu am murit. Ea a supraviețuit. Las-o să trăiască pentru ea.”

Am strâns scrisoarea la piept.

— Pot s-o văd?

Corina ezită.

— Nu astăzi. Este