O sală plină de oameni care îl așteptau.
Dar în fața lui era un copil care aștepta ceva mai mare decât un contract.
A zâmbit.
„Sigur că da. Azi sunt tatăl tău.”
Ochii Lilei s-au umplut instant de lacrimi. Nu de tristețe. De ușurare.
Au intrat împreună în căminul cultural. Lumea s-a uitat curioasă. Nimeni nu-l recunoștea exact, dar era clar că nu era „de pe aici”.
Andrei s-a așezat în primul rând.
Când Lili a urcat pe scenă, pașii nu-i mai tremurau.
Și-a ținut diploma strâns la piept.
Apoi