de familie.
Am spus adevărul și am predat dovezile.
Atât.
Câteva luni mai târziu, Daniel a venit din nou.
De data aceasta nu mi-a cerut bani.
Nu mi-a vorbit despre casă.
Mi-a adus un buchet de lalele, florile preferate ale tatălui său.
— Am venit să-mi cer iertare, a spus. Fără „dar”.
L-am lăsat să intre.
Nu pentru că uitasem.
Ci pentru că, în sfârșit, venise la mine ca fiu, nu ca om care calcula câte camere goale aveam.
Am făcut cafea și am stat aproape două ore la masa din