În timp ce mă schimbam, fiul meu de cinci ani s-a apropiat de mine și mi-a șoptit:

manual: 1 oră și 47 de minute.

Apoi alta.

29 martie — 2 ore și 12 minute.

Și încă una.

În mai puțin de trei luni, camerele fuseseră oprite manual de șase ori.

Întotdeauna în timpul zilei.

Întotdeauna când eu eram plecată.

 

 

Am auzit poarta.

Marcel venise acasă.

Am închis toate ferestrele de pe calculator și am pus stickul în buzunar.

Câteva secunde mai târziu îl auzii:

— Am venit!

Artur alergă spre el.

Eu am rămas în bucătărie.

Marcel intră zâmbind și mă sărută pe obraz.

— Cum a fost