— Pot să intru? întrebă ea rece.
— Sigur, mamă.
A intrat.
Nu a comentat mobila.
Nu a deschis dulapurile.
Nu a mutat nimic.
Iar când, la sfârșitul serii, și-a luat haina, s-a uitat spre mine.
— Presupun că nu primesc o cheie nouă.
— Nu.
A dat încet din cap.
— Am înțeles.
Poate că nu-i plăcea.
Dar, în sfârșit, înțelesese.
În seara aceea, după ce copiii au adormit, eu și Andrei am rămas în sufragerie.
Pe măsuță se afla ultima scrisoare de la bancă.
Credit ipotecar achitat integral.
Andrei a luat-o și a