sau copilul suntem bine.
În schimb, prima lui întrebare era mereu aceeași:
— Ai scăpat de câine?
Atunci am înțeles că nu Bruno fusese niciodată problema.
Problema era lipsa lui de compasiune.
Cu ajutorul centrului, am găsit un serviciu part-time pe care îl puteam face de acasă. Nu a fost ușor. Dormeam puțin, învățam să fiu mamă și încercam să-mi reconstruiesc viața din bucăți.
În fiecare dimineață, Bruno venea încet lângă pătuțul băiețelului și se așeza acolo până când acesta se trezea. Nu lătra niciodată. Doar veghea.
Când băiatul a început