În noaptea în care Moose a fost rănit, comandantul mi-a spus că nu-mi permit să-l pierd, iar eu am simțit că lumea se rupe în două.

patru ore, un monitor a început să piuie regulat înăuntru.

Moose trăia.

Când m-au lăsat să intru, zăcea sub o pătură subțire. Avea o perfuzie în labă, un bandaj gros pe coastă și ochii pe jumătate închiși. I-am prins laba uriașă între palme.

— Sunt aici, prietene. Nu plec nicăieri.

Degetele lui s-au mișcat atât de puțin, încât aproape am crezut că mi-am imaginat.

Dimineața, la ora opt, comandantul Dobre m-a chemat în biroul lui. Pe masă se afla un dosar gri, sigilat, lângă o cană de cafea rece.

— Operația a