În noaptea în care Moose a fost rănit, comandantul mi-a spus că nu-mi permit să-l pierd, iar eu am simțit că lumea se rupe în două.

noi.

Am auzit un mârâit scurt, apoi un sunet umed și îngrozitor.

— Moose! Nu! Stai cu mine!

S-a prăbușit lângă un butoi ruginit. Pe blana lui se răspândea sângele, iar eu mi-am apăsat mâinile peste rană. El încerca să se ridice, deși abia mai respira.

— Uită-te la mine, băiete! Nu închide ochii!

— Trebuie să plecăm acum! a strigat colega mea, Irina. Ambulanța e la poartă!

— Nu-l las aici!

— Atunci îl cari cu tot cu podea!

L-am ridicat cu brațele tremurând. Era greu, mult prea greu, dar în clipa aceea nu