În noaptea în care Moose a fost rănit, comandantul mi-a spus că nu-mi permit să-l pierd, iar eu am simțit că lumea se rupe în două.

Moose rămânea în serviciu, cineva l-ar fi trimis din nou pe teren.

A pus hârtia pe masă. Era aprobarea unui fond permanent, strâns din contribuțiile colegilor și completat de unitate. Numele lui Moose era primul înscris.

Stan a privit fotografia veche, apoi câinele.

— Retragere onorabilă, a spus în cele din urmă. Îngrijire pe viață. Și o medalie pentru curaj.

La câteva zile după aceea, în curtea unității, i-am scos hamul pentru ultima dată și i-am pus un guler simplu. Când i-am prins medalia, Moose mi-a lins obrazul.

— Șapte ani ne-ai