În mijlocul unei mese de familie, soțul meu a explodat

Îl auzeam protestând, ridicând vocea, spunând că „nu e ce pare”, că „a fost un accident”.

Dar nu mai conta.

Nu mai avea putere asupra mea.

Doina a încercat să intervină, cu vocea ei mieros-autoritară:

—Domnule polițist, cred că este o neînțelegere, suntem o familie respectabilă…

Polițistul nici măcar nu s-a uitat la ea.

—Doamnă, vă rog să păstrați distanța.

Atunci am văzut pentru prima dată frica în ochii ei.

Nu pentru mine.

Pentru ea.

Pentru imaginea lor.

Pentru ce urma.

Am fost dusă la ambulanță. Aerul rece de afară