vedea doar ce pot lua de la tine.”
M-am uitat la mâinile lui. Bătătorite. Îmbătrânite. Dar stabile.
„O să ne urmărească,” am șoptit.
„Da,” a spus el simplu.
„Și ce facem atunci?”
A întors capul spre mine, pentru prima dată de când urcaserăm.
„Atunci luptăm.”
Avionul a prins viteză, iar pista a început să dispară sub noi. Am simțit cum stomacul mi se ridică, cum motorul rage și cum lumea întreagă se micșorează.
Când am ajuns deasupra norilor, tata a scos o mapă subțire.
„Aici sunt actele noi. Te vei