”În 1941, nemții au făcut-o de râs în fața satului, iar bunica i-a spus”

ziua aceea, satul a început s-o ocolească. Femeile scuipau după ea. Bărbații râdeau pe ascuns. Până și Adrian a dispărut din viața ei fără un cuvânt.

Doar Dumitru Melnicu mai trecea uneori pe la poartă. Același băiat pe care ea îl poreclise cândva „porcul satului”.

Avea mâinile crăpate de muncă și același nas caraghios, dar în ochii lui era ceva ce Ariana nu observase niciodată: bunătate.

Într-o seară rece de toamnă, Dumitru a venit cu un sac de cartofi și l-a lăsat în tindă.

— O să ai nevoie, i-a spus