”În 1941, nemții au făcut-o de râs în fața satului, iar bunica i-a spus”

ceva simplu și greu în același timp: răzbunarea adevărată nu era să-i vadă pe ceilalți căzuți.

Ci să trăiască mai departe fără să lase răutatea lor să-i otrăvească sufletul.

Ani mai târziu, când războiul devenise doar o rană veche în amintirea oamenilor, copiii din sat încă vorbeau despre femeia cu ochi verzi care nu s-a lăsat îngenuncheată nici de rușine, nici de foame, nici de oameni.

Iar Dumitru, „porcul satului”, cum îl numise ea cândva în glumă, a rămas până la sfârșit singurul bărbat care a văzut în Ariana nu