Telefonul îi sună.
Rita.
Victor răspunse imediat.
— Iubito…
Dar vocea femeii era furioasă.
— Mi-ai spus că voi primi casa.
Victor privi ruinele.
— A fost un incendiu.
— Și unde ar trebui să locuiesc?
— Rita, tocmai am ieșit din spital.
— Nu este problema mea.
Apoi închise.
Victor rămase în fața porții, cu actele într-o mână și telefonul în cealaltă.
Pentru prima dată după douăzeci și doi de ani, Sorina nu era acolo să rezolve problema.
Nu era acolo să-i pregătească medicamentele.
Nu era acolo să-i gătească.
Nu era acolo să-i organizeze consultațiile.