— A zis mai mult decât o prostie, Viorel, a spus ea, și-i tremura glasul, dar nu se oprea. I-ai pus tatii sacoșa la ușă. Tatii. Omul care m-a crescut, care s-a împrumutat să-mi ia rochia de mireasă, care ți-a dat ție bani de avans la mașină și n-a cerut niciodată nimic înapoi.
Viorel n-a mai spus nimic. Din fundul holului, nepoata mea, Larisa, ne privea din prag, cu ochii mari, în pijama.
Cătălin s-a întors spre mine.
— Domnule profesor, în seara asta nu rămâneți aici. Nu pentru că v-ar da