Ginerele mi-a pus geanta în prag și m-a scos în stradă la 78 de ani, în frig. Când am sunat de la telefonul unui vecin la 112, în poartă a oprit o mașină de poliție… și din ea a coborât băiatul căruia îi șopteam soluțiile la teză, acum treizeci de ani…

— A zis mai mult decât o prostie, Viorel, a spus ea, și-i tremura glasul, dar nu se oprea. I-ai pus tatii sacoșa la ușă. Tatii. Omul care m-a crescut, care s-a împrumutat să-mi ia rochia de mireasă, care ți-a dat ție bani de avans la mașină și n-a cerut niciodată nimic înapoi.

Viorel n-a mai spus nimic. Din fundul holului, nepoata mea, Larisa, ne privea din prag, cu ochii mari, în pijama.

Cătălin s-a întors spre mine.

— Domnule profesor, în seara asta nu rămâneți aici. Nu pentru că v-ar da