la cei doi copii ai mei.
Cole ia înainte mâna.
Ștefan a luat-o.
„Mamă”, a spus Cole, „vino și stai cu noi.”
Am zâmbit printe lacrimi.
– Vin.
Și de date aceasta, când m-am îndreptat spre copiii mei, nu era niciunul pătuț gol care să mă aștept în spatele meu.
Erau doi copii.
Amândui în viață.
Îmi place că sunt eu.