Dar ceva se rupsese deja.
Definitiv.
L-am privit drept în ochi și am spus liniștit:
„Știi care e diferența dintre mine și tine, Andrei? Eu am muncit toată viața ca să construiesc o casă. Tu ai vrut doar să aștepți să mor ca s-o iei.”
A tăcut.
Bianca și-a luat încet geanta de pe jos.
Pentru prima dată, nu mai părea sigură pe ea.
„Unde să mergem acum?”, a întrebat încet.
Am ridicat din umeri.
„Sunteți tineri. Vă descurcați.”
Și am închis ușa.
De data asta pentru totdeauna.
M-am sprijinit