o propoziție scurtă.
O propoziție care mi-a arătat că nunta secretă, camera mică și luna lor de miere nu fuseseră adevăratul plan.
Erau doar începutul.
Când am citit hârtia până la capăt, m-am așezat încet pe marginea patului.
Nu pentru că mi s-ar fi făcut rău.
Ci pentru că, pentru prima dată în viață, am înțeles că băiatul pe care îl crescusem nu mai exista.
Pe document scria clar: „Centru rezidențial – rezervare cameră pentru Elena Dumitrescu.”
Data era trecută pentru luna următoare.
Iar dedesubt, cu scrisul lui Andrei, stătea notat:
„