Fiul meu m-a sunat de pe aeroport și mi-a spus:

din răzbunare.

Din respect pentru mine.

Am împăturit ultimele haine, am golit sertarele și atunci am văzut-o.

O mapă albastră din plastic, ascunsă sub niște hârtii vechi.

Am deschis-o.

Înăuntru era o broșură lucioasă de la un azil privat pentru bătrâni.

Poze cu pensionari zâmbind în grădini curate. Asistente îmbrăcate impecabil. Holuri prea liniștite.

Dar în spatele broșurii era altceva.

Un document.

L-am luat cu mâinile tremurând.

Sus scria ceva care mi-a înghețat sângele în vene.

Iar pe margine, scris cu pix roșu și cu scrisul propriului meu fiu, era