mea.
— Tată!
Bărbatul închise ochii.
Doar o secundă.
Dar a fost suficient.
Am simțit că mi se taie picioarele.
— Gabriel?
Femeia de lângă el se uită confuză.
— Cine este Gabriel?
El nu răspunse.
Mihai făcu un pas înainte.
— Tată, eu sunt.
Atunci Gabriel se uită la fiul nostru.
Chipul i se schimbă complet.
— Mihai…
Am simțit cum tot aerul îmi părăsește plămânii.
Femeia scăpă mânerul genții.
— Adrian… cine sunt oamenii aceștia?
M-am apropiat.
— Sunt soția lui.
— Ce?
— Iar acesta este fiul lui.
Gabriel își trecu mâna peste față.
— Nu aici.