Elena plângea acum.
— Aveți dreptul să mă urâți.
— Nu vreau dreptul să te urăsc. Vreau înapoi cei zece ani în care copilul acela a crezut că tatăl lui poate pur și simplu nu l-a vrut.
Elena nu avu niciun răspuns.
Pentru că nu exista unul.
— Bunico?
Am întors capul.
Matei venea spre noi ținând felicitarea.
Mi-am șters repede obrajii.
— Cine este doamna?
M-am uitat la Elena.
Apoi la scrisoarea din mâna mea.
Nu aveam să-i arunc zece ani de secrete în brațe lângă mormântul mamei lui.
— Este cineva care a