o sarcină la optsprezece ani îi „distrugea viața”.
— Andrei știa de copil? am întrebat.
— Da.
— Și?
— Voia să fie tată.
Elena începu să plângă.
— Au făcut planuri. Proaste, naive, planuri de copii care încercau să devină adulți peste noapte. Dar voia să rămână lângă ea.
— Atunci ce s-a întâmplat?
— Accident de mașină.
Trei cuvinte.
Atât fusese nevoie.
Andrei murise înainte să apuce să-și vadă fiul.
— Și Ana de ce nu mi-a spus?
Elena arătă spre plic.
— Cred că ea trebuie să vă răspundă.
Am rupt sigiliul cu mâinile tremurând.
Înăuntru