nu a mea.
Atunci am înțeles ce îmi spusese cu o seară înainte.
„Nu este doar povestea mea.”
— Și de ce ai plâns când ai venit acasă?
Tessa își atinse părul scurt.
— Pentru că mi-e dor de el.
Am râs printre lacrimi.
— Poți să faci un lucru frumos și totuși să-ți pară rău după ceva ce ai iubit.
— Ești supărată?
Am strâns-o mai tare.
— Sunt supărată pe mine.
— De ce?
M-am uitat la copilul meu și mi-am dat seama cât de multe lucruri se întâmplaseră în viața ei în timp