Fiica mea de 11 ani a ajuns acasă cu brațul rupt și plină de vânătăi

O dată. De două ori. Apoi a râs scurt.

— Glume proaste, Ana. Tu? Judecătoare? Abia terminai dreptul când…

— Când m-ai părăsit — l-am întrerupt calm. — Da. Și am terminat. Și am muncit. Ani de zile. În săli de judecată, nu pe terenuri de golf.

Directorul s-a ridicat brusc în picioare.

— Doamnă… eu… nu știam…

— Știu — i-am răspuns. — Dar acum știți.

Radu s-a ridicat și el, dar nu mai părea sigur pe picioare. Coloniei scumpe i se adăugase miros de panică.

— Ana, hai să vorbim civilizat. Copiii… mai greșesc. Putem rezolva între