mine, cu ani în urmă. Nu fusesem grădinar toată viața. Fusesem soldat.
Fusesem omul care rezolva ce alții nu puteau. Apoi m-am retras, am tăiat iarba altora, am trăit simplu. Pentru Maria.
La vila Pătrașcu, liniștea s-a spart în bucăți. Mașini negre, legitimații, pași hotărâți. Radu a fost ridicat de pe canapea, încă alb la față. Doina a început să țipe despre bani, avocați, influență. N-a impresionat pe nimeni.
Plângeri vechi au ieșit la suprafață. Vecini care auziseră țipete. Foste angajate. O soră medicală care văzuse vânătăi și fusese plătită