„Ești doar infirmieră. Nu încerca să le dai lecții doctorilor”, mi-a spus asistenta când am venit să anunț că un pacient se simțea rău. Au râs și m-au trimis înapoi pe coridor. După mai puțin de un minut, alarma din salon a început să sune, iar medicul care a intrat primul s-a întors spre mine.

știa un lucru foarte simplu:

dacă omul care a stat lângă pacient îți spune că ceva s-a schimbat, mergi și verifici.

În dimineața în care Carmen râsese de mine, domnul Dumitrescu supraviețuise.

Carmen primise un avertisment și, în timp, își schimbase felul în care răspundea unor asemenea situații.

Eu rămăsesem în spital, făcusem școala și devenisem asistentă medicală.

Iar când infirmiera cea nouă a deschis ușa salonului patru și s-a dat la o parte ca să intru, n-am întrebat-o ce studii avea.

Am întrebat-o:

— Arată-mi ce ai observat.