știa un lucru foarte simplu:
dacă omul care a stat lângă pacient îți spune că ceva s-a schimbat, mergi și verifici.
În dimineața în care Carmen râsese de mine, domnul Dumitrescu supraviețuise.
Carmen primise un avertisment și, în timp, își schimbase felul în care răspundea unor asemenea situații.
Eu rămăsesem în spital, făcusem școala și devenisem asistentă medicală.
Iar când infirmiera cea nouă a deschis ușa salonului patru și s-a dat la o parte ca să intru, n-am întrebat-o ce studii avea.
Am întrebat-o:
— Arată-mi ce ai observat.