Era cel mai temut pacient din tot spitalul — dăduse afară șapte asistente în două luni și se lăuda că poate cumpăra pe oricine. În a treia zi de gardă, m-a privit lung și mi-a spus ceva ce m-a înghețat…

tată. Salonul 4.

Domnul Ilie a plecat acasă după încă 3 săptămâni, cu cadru de mers și cu o infirmieră angajată permanent. Înainte să iasă pe ușă, mi-a întins un bilețel cu un număr de telefon spaniol, scris cu creionul, cu litere mari și strâmbe.

— L-am sunat aseară, a zis. A răspuns. N-a închis.

Îl mai vizitez uneori, duminica. Stă în curtea lui, la umbră, cu bastonul rezemat de scaun, și mă întreabă mereu același lucru: câte fete s-au înscris anul ăsta pentru burse.

Anul trecut au fost 10. Una