tată. Salonul 4.
Domnul Ilie a plecat acasă după încă 3 săptămâni, cu cadru de mers și cu o infirmieră angajată permanent. Înainte să iasă pe ușă, mi-a întins un bilețel cu un număr de telefon spaniol, scris cu creionul, cu litere mari și strâmbe.
— L-am sunat aseară, a zis. A răspuns. N-a închis.
Îl mai vizitez uneori, duminica. Stă în curtea lui, la umbră, cu bastonul rezemat de scaun, și mă întreabă mereu același lucru: câte fete s-au înscris anul ăsta pentru burse.
Anul trecut au fost 10. Una