dintre ele erau sigure că ar trebui să fie conduse de o cu totul altă femeie – Margarita.
Înaltă, impresionantă, mereu stăpână pe sine, cu o expresie distinct profesională pe față și un mod de a vorbi rezervat.
Lucrase acolo mai mult decât majoritatea angajaților, cunoștea bine clienții, gestiona cele mai mari proiecte și, în același timp, demonstra cu sârguință că numirea Elenei nu o privea deloc.
„Dacă vrei, îți pot arăta toate contractele actuale”, i-a propus Margarita după prânz, intrând să o vadă. „Ca să poți afla repede unde e