El a considerat că mama lui, la 92 de ani, devenise o povară și a dus-o la un cămin pentru vârstnici.

— Vezi? Nu te-am încurcat.

El a zâmbit printre lacrimi.

— Ba da.

— Cum?

— M-ai încurcat să uit cine sunt.

A înțeles atunci că bătrânețea nu transformă un părinte într-o povară.

Ci îi oferă copilului ultima șansă de a întoarce măcar o parte din grija și iubirea pe care le-a primit cândva.

Iar de atunci, ori de câte ori cineva îl întreba de ce nu și-a mai dus mama înapoi la cămin, răspundea simplu:

— Pentru că o casă nu înseamnă doar un acoperiș.

Înseamnă locul unde nimeni nu trebuie să ceară voie