care, cu aproape treizeci de ani înainte, mi se spusese că murise.
— Sora mea.
Margareta zâmbi.
Era prima dată când spuneam cuvintele acelea fără să doară.
Mult timp am crezut că dosarul găsit în biroul lui Mihai avea să-mi distrugă toate amintirile despre căsnicia noastră.
Nu a făcut-o.
Le-a schimbat.
Am înțeles că poți iubi un om și totuși să recunoști că te-a rănit profund.
Că intențiile bune nu justifică douăzeci și șapte de ani de minciună.
Și că uneori cele mai periculoase secrete nu sunt păstrate din ură.