ore de drum și de o singură minciună care devenise prea mare pentru a mai fi recunoscută.
Trei luni mai târziu, Margareta a venit la mine acasă.
Copiii mei știau deja adevărul.
Le spusesem totul.
Nu am încercat să-l protejez pe Mihai inventând o versiune mai frumoasă.
Dar nici nu l-am transformat într-un monstru.
Fiul meu cel mare a spus ceva ce mi-a rămas în minte:
— Tata a făcut un lucru foarte greșit dintr-un motiv pe care probabil îl considera bun. Asta nu face minciuna corectă. Dar nici nu