După ce fiica mea m-a numit SCÂRBOASĂ, am vândut tot ce aveam și am dispărut.

Slabă. Obosită. Cu privirea în pământ.

— Mamă… n-am știut. Am fost nervoasă. Am trecut printr-o perioadă grea.

Am privit-o calm.

— Știu. Și eu am trecut printr-o viață grea.

A plâns. A cerut iertare. Nu am strigat. Nu am jignit-o. Doar i-am spus adevărul:

— Iertarea nu înseamnă că totul revine la cum a fost.

Am ajutat-o cu o sumă mică, cât să se ridice. Atât. Fără chei de rezervă. Fără promisiuni. Fără sacrificii.

Astăzi, trăiesc liniștită. Am riduri. Am zile bune și zile mai grele. Dar nu mai sunt „scârboasă” pentru