mea, gravidă, să-mi spună că am un copil, și tu m-ai mințit.
— Ce voiai să fac? a izbucnit Camelia, și dintr-odată vocea ei elegantă s-a spart într-una ascuțită, urâtă. Abia ne găsiserăm. Abia începeam. Și să-mi apară fosta nevastă însărcinată la ușă? Am făcut ce ar fi făcut orice femeie. Am protejat ce era al meu.
— Al tău, am zis eu încet. Copilul ăsta nu era al tău să-l ascunzi.
S-a uitat la mine cu ură, dar nu mai avea putere în privire. Se știa prinsă.
Sorin s-a lăsat pe