Duceam un braț de lemne, gravidă în 7 luni, când mașina fostului meu soț a oprit lângă mine — cu logodnica lui pe scaunul din dreapta. El nu știa că e copilul lui, pentru că atunci când venisem să-i spun, ea îmi deschisese ușa și-mi zisese că nu vrea să mă vadă…

mea, gravidă, să-mi spună că am un copil, și tu m-ai mințit.

— Ce voiai să fac? a izbucnit Camelia, și dintr-odată vocea ei elegantă s-a spart într-una ascuțită, urâtă. Abia ne găsiserăm. Abia începeam. Și să-mi apară fosta nevastă însărcinată la ușă? Am făcut ce ar fi făcut orice femeie. Am protejat ce era al meu.

— Al tău, am zis eu încet. Copilul ăsta nu era al tău să-l ascunzi.

S-a uitat la mine cu ură, dar nu mai avea putere în privire. Se știa prinsă.

Sorin s-a lăsat pe