Duceam un braț de lemne, gravidă în 7 luni, când mașina fostului meu soț a oprit lângă mine — cu logodnica lui pe scaunul din dreapta. El nu știa că e copilul lui, pentru că atunci când venisem să-i spun, ea îmi deschisese ușa și-mi zisese că nu vrea să mă vadă…

colo, din mașina ta. Mi-a zis că îți construiești o viață nouă, fără trecut și fără complicații, și mi-a trântit ușa.

Tăcerea de pe scaunul din dreapta

Sorin s-a întors încet spre mașină. Camelia coborâse și ea, sprijinită de portieră, cu brațele încrucișate, dar acum nu mai avea aerul acela de superioritate. Se uita în pământ, la unghiile ei roșii, oriunde numai la noi doi nu.

— Camelia, a zis el. E adevărat?

— Sorin, nu începe. A fost acum jumătate de an, nici nu mai țin minte.

— Te-am întrebat dacă a