în curte. Încă purta tricoul de lucru, iar părul îi era prins neglijent la spate.
Când l-a văzut, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite la mâinile lui.
Buchetul nu mai era acolo.
A zâmbit.
– Ei?
– Ce?
– I-ai dat florile?
– Da.
– Și?
Andrei și-a lăsat ghiozdanul lângă trepte.
Voia să-i spună doar că da, îi plăcuseră.
Dar s-a uitat spre grădină.
A văzut locul gol de unde mama tăiase dalia. Crăițele pe care le udase toată vara. Cârciumăresele mov crescute lângă gard.
Apoi s-a uitat la