“Doamna n-o să vrea florile tale. Sunt din curte, nu de la florărie!”, au râs colegii când au văzut buchetul lui Andrei. Băiatul de zece ani s-a uitat la florile culese de mama lui înainte de răsărit și, pentru prima dată, i-a fost rușine să le mai ofere

nbsp;

– Mama are multe.

Rareș venise și el, dar stătea puțin mai în spate.

– Și alea portocalii?

– Crăițe.

– Cresc singure?

– Nu. Trebuie udate.

Rareș s-a uitat la el.

– Aveți multe flori acasă?

– Destule.

Pentru prima dată în dimineața aceea, Andrei n-a mai încercat să ascundă de unde veneau.

La sfârșitul orelor, când copiii își puneau caietele în ghiozdane, învățătoarea l-a chemat.

– Andrei, stai puțin.

S-a apropiat de catedră.

– Mama ta vine să te ia?

– Nu. E la serviciu. Merg singur până acasă.

– Atunci să-i transmiți ceva din partea mea.

Andrei