“Doamna n-o să vrea florile tale. Sunt din curte, nu de la florărie!”, au râs colegii când au văzut buchetul lui Andrei. Băiatul de zece ani s-a uitat la florile culese de mama lui înainte de răsărit și, pentru prima dată, i-a fost rușine să le mai ofere

desfăcut puțin panglica albă ca să lase tulpinile mai libere.

Crăițele și margaretele s-au răsfirat imediat.

– Așa. Acum arată cum trebuie.

A pus borcanul pe colțul catedrei, lângă fereastră.

Andrei îl vedea perfect din bancă.

Dalia cea mare era chiar în față.

Aceea pe care mama o găsise lângă gard.

În pauză, copiii s-au strâns din nou în jurul catedrei.

Nu pentru trandafiri.

O fetiță a arătat spre florile lui.

– Astea mov cum se cheamă?

Andrei știa.

– Cârciumărese.

– Ce nume ciudat.

– Mama are multe.

Rareș venise și el, dar stătea