“Doamna n-o să vrea florile tale. Sunt din curte, nu de la florărie!”, au râs colegii când au văzut buchetul lui Andrei. Băiatul de zece ani s-a uitat la florile culese de mama lui înainte de răsărit și, pentru prima dată, i-a fost rușine să le mai ofere

frumoase.

Doamna a rămas cu ochii la el.

– Atunci de ce să-mi fie rușine cu ele?

Andrei a ridicat din umeri.

– Pentru că nu sunt cumpărate.

Învățătoarea s-a îndreptat și s-a uitat spre clasă.

Nu părea furioasă. Tocmai asta i-a făcut pe copii să tacă.

– Cine a spus că mie îmi plac numai florile de la florărie?

N-a răspuns nimeni.

Rareș își studia penarul.

– Eu am zis, a recunoscut el până la urmă.

– De unde știai?

Băiatul a ridicat din umeri.

– Nu știam.

– Am înțeles.

Atât.

Fără ceartă. Fără să-l