dacă eu mor.
N-a răspuns.
— Ai venit lângă patul meu și mi-ai spus că trebuie să-mi vând casa ca să trăiesc, am continuat. Iar la trei zile după ce am semnat mi-ai lăsat divorțul pe noptieră.
— Liliana, putem discuta.
Am râs.
Cu câteva minute înainte îmi lăsase un bilețel pe care scria că „nu e nimic personal”.
Acum voia să discutăm.
— Despre ce? Despre căsnicia noastră sau despre bani?
— Nu înțelegi situația.
— Atunci explică-mi.
Tăcere.
— Andrei?
A închis.
În aceeași după-amiază a venit avocatul meu la spital.
I-am arătat actele