De Ziua Tatălui, fiul meu a văzut frigiderul aproape gol și m-a întrebat:

— De ce?

M-am uitat direct la ea.

— Ca să văd ce faci atunci când crezi că prada nu mai poate riposta.

Am scos ultima filă.

Era raportul preliminar privind transferurile către firma fratelui ei.

Emil a citit suma.

Apoi încă o dată.

— Două sute optzeci de mii?

Mariana a început să plângă.

Nu imediat.

Mai întâi a negat.

Apoi a spus că banii fuseseră cheltuiți pentru mine.

Când i-am arătat facturile false, a spus că fratele ei se ocupase de contabilitate.

Când avocatul meu a intrat în cabinet împreună cu