”Dată afară în ploaie cu cele trei fete ale ei, nici nu și-a imaginat că”

oferit un contract cinstit pentru pământ. 1.500 de lei pe lună pentru administrarea livezii.

Fetele au început școala din sat, cu ghiozdane noi.

Într-o seară, Maria stătea pe pragul casei ei, privind apusul. Ana râdea. Ioana citea cu voce tare. Elena alerga după găini.

Andrei a venit călare, mai drept, mai puternic.

— Ți-ai recăpătat ce era al tău, a spus el.

Maria l-a privit liniștită.

— Nu doar eu. Și ele.

El a încuviințat. În sat, oamenii încă șopteau despre noaptea furtunii.

Dar pentru Maria, furtuna fusese începutul. Nu sfârșitul.